De la director de firma la pomicultor

 Pentru cei care urmaresc blogul, cum nu se intampla prea multe la livada in perioada asta(doar obisnuitele stropiri si asteptam sa ni se repare tractorasul ca sa putem cosi), fac un scurt articol despre cum a ajuns sa ia nastere livada de nuci de la Varnitza.

Facultatea am terminat-o in Timisoara, sectia management. Dupa 2 joburi de vreo 4 luni fiecare, am aterizat intr-o firma sa zicem medie unde am ramas 10 ani. La inceput am fost reprezentant de vanzari, dupa vreun an director executiv, si dupa inca un an administrator si asociat cu 20%. Ce mi-a lipsit nu pot sa spun ca nici eu nu inteleg , am avut jobul ideal pentru multa lume: bine platit, succesul ti-l faci singur,  mana libera cata vrei, munca in costum si la birou :), calatorii in interes de serviciu in o gramada de tari, chiar si in China si Hong Kong, colegi faini, excursii de firma, sefi chiar super ok pe care-i vedeam poate o data pe luna, fara bataie de cap cu ce cum si de ce( daca treaba merge, merge).

Poate sunt eu unul din oamenii care nu sunt facuti sa lucreze pentru altii, sau poate ca asa suntem toti, dar multi prefera siguranta unui salariu care-ti vine lunar, beneficii, etc., riscului  pe care ti-l asumi atunci cand esti pe cont propriu. De fapt putin mai multa siguranta as vrea si eu, ha ha.

In 2011, in plina criza am avut un mic capital( bani stransi de mine din diferite lucrari, nu intru in detalii) de cca 15000 euro. Nu aveam nevoie de ei pentru a trai, de fapt puteam lua o masina noua cu ei de exemplu, dar serios, acum... era criza, cine mai cumapara masini noi? Asa ca m-am gandit sa-i ,,parchez,, undeva unde sa stea in siguranta pana vin vremuri mai bune. Chiar si bancile pareau riscante, erau discutii despre desfiintarea euro, tepe , insolvente si falimente la tot pasul. Cea mai sigura investitie pe vremea aia mi s-a parut a fi pamantul, mai ales ca si preturile erau la ,,pamant,,. Asa s-a nascut ideea cu livada de nuci.

De ce nuci? Pentru ca sunt cel mai usor de intretinut dintre toti pomii, si eu nu vroiam o livada care sa-mi ocupe tot timpul. Locatia am ales-o mai mult cu sufletul decat cu mintea(un lucru obisnuit la femei), un prieten Calin Bac cu experienta si facultatea de agricultura, m-a insotit prin judetul Arad sa ma ajute sa aleg un teren. Dar l-am ales exact pe cel pe care nu mi l-a recomandat, de fel nu pentru ca nu ar fi bun, dimpotriva, dar l-a desfiintat rapid din cauza drumului de acces, 5 km de drum forestier plus 1 km drum de pamant prin padure, de la localitatea Dorgos. Asa a fost sa fie, am hotarat sa ignor drumul de pamant.Doar suntem in UE, se va asfalta el candva, nu? Culmea e ca am primit felicitari ulterior de pe unde am avut de inregistrat livada, Apia, si Directia Agricola, ca am ales un teren intr-o zona cu favorabilitate maxima pentru nuci. Nu va puteti imagina ce bine m-am simtit, si nici nu m-am dat de gol ca n-am stiut ca exista clasificarile astea pe zone :)

Terenul pe care l-am luat era necultivat de mai bine de 20 de ani, semiimpadurit, necomasat, si cu actele pe proprietari decedati de jumatate de secol. Un an a durat  cumpararea, intocmirea actelor ,  schimburi de parcele cu vecinii, procese de uzucapiune, etc ca sa am in final o bucata de teren comasata si cu acte in regula de cca 8,5 ha. O munca pe care chiar n-as lua-o de la capat. Partea de hartii si birocratie si notari si avocati si functionari de la primarii e ceva de speriat.

A urmat defrisarea si plantarea, initial pe 2 ha, apoi inca 3 si toamna trecuta inca 1,7. Deja se vede ,,luminita de la capatul tunelului", 6,7 ha plantate din 8,5,  mai sunt multe de facut, inca mai sunt pomi de inlocuit,care nu s-au prins dar tot mai putini an de an, avem o zona foarte umeda care trebuie cumva drenata, de cca 3000 mp unde nucii se dezvolta foarte slab fata de alte zone, am luat un tractoras japonez de 22 de cai, dar mai trebuie sa invatam sa-l folosim :) -deocamdata sotul a reusit sa-i strice ambreiajul, se repara si va fi ca nou.

Ideea blogului mi-a venit intr-o dupa masa cand lucram ceva pe internet, m-am gandit ca n-o sa-l citeasca nimeni, il fac pentru mine ca pe un jurnal, de la inceput si pana la.. sfarsit. Sunt totusi intre 3000 si 6000 de cititori lunar, dupa cum imi arata statisticile Google, mai multi toamna si primavara. Mai mult, unii cititori s-au inspirat si au facut o livada a lor de nuci dupa modelul Varnitza. La asta chiar nu ma asteptam, am inceput sa ma gandesc daca nu cumva am facut pe undeva vreo greseala, si acesti oameni au facut si ei la fel citind cine stie ce aici pe blog. Sper totusi ca nu au fost greseli majore, au fost cateva dar asa inveti, si sa ne intalnim peste 10 ani la vreo asociatie de producatori de nuci sau pe la vreun targ de agricultura, cu nuci din productia proprie!